Situl Trebujeni-Potârca

Situl Trebujeni-Potârca reprezintă o cetate de pământ, amplasată la distanţa de 1,4 km de la s. Trebujeni spre nord-vest (azimutul de 323 grade) pe suprafaţa promontoriului „Potârca” acoperit integral de pădure şi la distanţa de circa 2300 m spre vest (azimut de 334 grade) de la „Centrul de Informare şi Documentare „Orheiul Vechi” aflat la intrare în promontoriul „Peştera”.Cetatea se află pe un promontoriu înalt de tip „pinten” orientat de la sud  spre nord.  Malurile promontoriului în partea de est şi de vest reprezintă pereţi stâncoşi aproape verticali, în partea de nord botul promontoriului reprezintă o pantă destul de abruptă, iar în partea de sud spaţiul este deschis, fiind liber pentru acces.Valurile sub forma a două arcuri semiovale cu orientare sudică, dispuse succesiv la distanţa de 10,0-50,0 m unul de altul, sunt amplasate la talpa promontoriului, fiind ancorate cu capetele pe malurile aproape verticale din partea de est şi de vest ale platoului respectiv. Lungimea cetăţii pe axa nord-sud este de circa 210,0 m, iar pe axa est-vest (latura de sud) de circa 280 m. Valul nr. 1 (din interior) se află la distanţa de 130-140 m de la marginea de nord a promontoriului, are lungimea – 216,0 m, lăţimea de 14,0 m, înălţimea 2,20 m, şanţul adiacent, aflat dinspre sud are adâncimea 2,10 m. Valul nr. 2 aflat la distanţa de la 6,0 m (la capete) până la 57-66,0 m (în partea centrală) spre sud de la valul precedent are lungimea … m, înălţimea 2,1 m, şanţul adiacent aflat dinspre sud are lăţimea de 10,0 m şi adâncimea 1,9-2,1 m. Suprafaţa incintei cetăţii este de 3,5 ha, suprafaţa incintei dintre cele două valuri este de 1,5 ha, în total de 6,0 ha.Cetatea datează din perioada secolelor V-II î. Hr. şi aparţine culturii geto-dace. În unele sectoare ale aşezării sporadic se întâlnesc vestigii medievale din secolele X-XII şi XV-XVI.A fost descoperită de Gh. D. Smirnov în anul 1950. Cercetării arheologice au fost efectuate în anii 1950 şi 1957 de către Gh. D. Smirnov şi în anii 1996-2000 de către prof. univ. Ion Niculiţă în colaborare cu T. Arnăut, A. Zanoci, S. Matveev şi E. Potângă. Au fost identificate construcţii monumentale fortificate, locuinţe, ceramică, piese de inventar.La etapa actuală suprafaţa fortificaţiei Trebujeni-Potârca este acoperită de pădurea Trebujeni aflată în aria protejată Orhei-Trebujeni. Starea fortificaţiei este satisfăcătoare.

Palatul Maistrei

Palatul este situat în interiorul cetății, atașat la cortina nordică. Are un plan trapezoidal, cu o orientare diferită de cea a cetății. A fost cunoscut sub numele de „palatul maistrului” în virtutea faptului că a fost considerat reședința comandantului militar din Orhei, a cărui activitate a fost atestată între 1470 și 1499. Analiza rămășițelor infirmă utilizarea palatului în timpul ca reședință de stat cu excepția unor camere, numele palatului fiind păstrat în conformitate cu destinația sa funcțională și dimensiunea dimensională. Clădirile cu o astfel de soluție planimetrică și evoluate ca mărime nu sunt atestate în Moldova medievală. Edificiul palatin din Orheiul Vechi a fost construit în spiritul arhitecturii orientale, palatul fiind, ca și cetatea, elaborat pe baza aceluiași principiu compozițional mandala. Astfel, amplasarea simetrică a camerelor palatului – îndreptată spre două axe cardinale la intersecția cărora se afla nucleul cruciform subteran – a întâmpinat dificultăți, forma fiind incomplet finisată.