Palatul Pârcălabului

Edificiul palatin de la Orheiul Vechi, cunoscut ca „Palatul Pârcălabului” a fost construit în spiritul arhitecturii orientale, palatul fiind, ca și citadela, elaborat pe baza aceluiași principiu compozițional – mandala. Palatul se află în interiorul citadelei.

A fost cunoscut sub denumirea „palatul pârcălabului” în virtutea considerării drept locuință a comandantului militar al cetății Orhei, activitatea căruia a fost atestată între anii 1470 și 1499. Analiza vestigiilor infirmă utilizarea palatului în perioada statală drept sediu al pârcălabului cetății Orhei (cu excepția unor încăperi), denumirea de palat păstrându-se în conformitate cu destinația sa funcțională și amploarea dimensională.

Baia turcească

Odată cu întemeierea oraşului oriental Şehr-al-Geadid, pe teritoriul Orheiului Vechi, au apărut și băile. Baia nr. II sau baia turcească este cea mai mare dintre cele trei băi urbane descoperite în urma săpăturilor arheologice. Tradiţia locală a păstrat destinaţia sa de baie, fixată în documentul din 1574 sub denumirea de feredeu (în limba maghiară – baie turcească).

Intrarea în baie se află dinspre vest, pe unde trecea strada oraşului, orientată spre trecerea de peste Răut, cisterna şi focarul aflându-se în partea opusă. Fiecare baie are compartimentele asemănătoare băilor romane, care convenţional, au fost numite, tepidarium, caldarium şi laconicum.

Biserica „Nașterea Maicii Domnului”

Biserica „Nașterea Maicii Domnului” este situată în s. Butuceni. Lăcașul își are începuturile din secolele XV–XVI, când pe locul actualei construcții a existat o bisericuță din lemn. Activitatea bisericii a fost strâns legată de schitul rupestru „Peștera”. Nu se găsesc mărturii ale activității schiturilor din zonă în perioada secolelor XVIII–XIX. Către sfârșitul secolul XIX, viața monahală din zonă a început a fi reanimată. La 1905 biserica „Nașterea Maicii Domnului” a fost sfințită și redeschisă.

După instaurarea regimului sovietic, biserica „Nașterea Maicii Domnului”, inclusiv și schitul rupestru „Adormirea Maicii Domnului”, au fost transformate în muzeu în aer liber. În 1947 inventarul schiturilor– cărți și icoane, au fost cedate unor mănăstiri din Ucraina. În 1968 au fost scoase și clopotele, fiind înlocuite cu butelii de gaz. Clopotele actuale au fost aduse din Rusia. Actuala obște monahală a fost înregistrată oficial în 1996, iar slujbe au început a fi oficiate din 1998.